Povestea din trei poze

Îmi place foarte mult ideea de „three picture story” [1]. Așadar am făcut și eu: iată desfășurarea unei mici drame la mine în gospodărie, intitulată „Floare 1-2-3”.

Floare 1-2-3

[1] michele.w, Set the scene with a three picture story, 19.02.2014

Reclame

Biografie vs. politică

Deja am adunat două exemple în care mizele politice au intrat în conflict direct cu cele biografice (sau, respectiv, inverse) – cu alte cuvinte, e deja o listă, și devine interesant.

La noi, dna Mona Pivniceru, Ministrul Justiției, a renunțat la calitatea de magistrat pentru această funcție politică. Nu știu care au fost mizele; de fapt, raportez evenimentul tocmai pentru că pentru mine este incomprehensibil – deși suspectez că, pentru dna Pivniceru, a fost un gest cât se poate de judecat și de calculat. Nu pare genul de hotărâre pe care o iei cu ușurință.

La vecinii maghiari ilustrația este în sens invers: redefinirea biografiei a scos din funcție cariera politică. Csanad Szegedi, membru al partidului de extremă dreaptă Jobbik, a aflat în Decembrie 2011 că mama sa a fost evreică, bunica sa a fost o supraviețuitoare a Auschwitz-ului iar bunicul său a supraviețuit lagărelor de concentrare (elatarea in IHT este aici). Csanad Szegedi a demisionat din toate funcțiile din partid, refuzând însă să părăsească poziția de europarlamentar.

Letter to Editor

The Journal of Systems and Software a publicat

A letter from the frustrated author of a journal paper

Preview:

Dear Sir, Madame, or Other:
Enclosed is our latest version of Ms. #1996-02-22-RRRRR, that is the re-re-re-revised revision of our paper. Choke on it. We have again rewritten the entire manuscript from start to finish. We even changed the g-d-running head! Hopefully, we have suff€ered enough now to satisfy even you and the bloodthirsty reviewers.

Diateza pasivă

În lupta contra diatezei pasive și a exprimărilor fără subiect, am înregistrat următoarele articole ale lui Michael Billig:

The language of critical discourse analysis: the case of nominalization

și

Discursive psychology, rhetoric and the issue of agency

din care citez:

The problem for the social sciences is that there is a rhetorical preference for using technical terms that depict actions as things. The use of technical terms not only distinguishes social scientific writing from journalism or common sense writing but it also conveys a sense of precision.   Nevertheless, this precision may on occasions be illusory. Social psychologists can use a term such as ‘social categorization’ without specifying exactly what sorts of actions are being described – who is doing the categorizing, when it is being done and, most importantly how precisely actors accomplish the activity of categorizing. The very term ‘nominalization’ is the sort of term whose ideological implications critical discourse analysts warn against. And when  critical discourse analysts use ‘nominalization’, they are often very imprecise about what they mean, using it to refer to linguistic entities, unspecified processes and even pseudo-processes without distinguishing between these  very different meanings of ‘nominalization’ (Billig, in press a; in press b). Although analysts might claim technical terms to be more precise than those of ordinary language, analysts, by using technical nominals to describe processes/actions, can actually be more imprecise than if they had used ordinary language. The technical terms may appear impressive and analysts can appear to have solved problems when they have actually avoided them.” (# 52)

Dar diateza mea pasivă preferată este în Nick Howe’s Poem in the Passive Voice, by Nick Howe:

***

In the morning, it is said,

That every day I’m dragged from bed

By forces which are aimed to get me

So I’m pushed to school by 8:15.

 

From my bed I am plucked.

Various clothes are hung upon me.

To myself is served my breakfast,

Which is eaten with much speed;

Indicating my stomach is emptied in the night

By the digestive processes

About which I am taught in class one,

Where I am required to stay awake

Although 8:30 in the morning is clocked

And sleep is needed for my mind.

 

A yawn is stifled when it is found

That to my pleasure, class is finished.

My way is stumbled towards English,

Which is started with a „Hello, Rhetts!”

The correct response is known to be,

Quite obviously,

„Hello, Wheels!”

 

It is discovered to class’s disappointment,

That the eaten midterm was not destined

To be that which was to be taken by us.

 

Français is listed as the next,

Where the latest puns are revealed

By the well known expert, LaRivière.

French is learned to some extent

And lunch is welcomed finally

By those of us by whom some luck is had,

And not by others by whom it is not had.

 

Food is consumed through my mouth,

And the events of the day are spoken through it,

Until the time is reached at last,

When Analysis is to be enjoyed.

It is taught that 2 is made from 1 and 1,

And I am pleased that this is true.

 

At last the spot is found by the second hand

Where class is ended by a bing.

My way is made to the band room,

Where every day new pieces are played,

After which History is started,

A jovial ending to the day,

And the teacher is shocked by our ability,

When grades are known and it is revealed

That ours are best and we were thoughttobethedumbones.

 

Then school is halted and the rest of the day

All takes place in the active voice.

 

Genul (acum)

Sex:  1. Masculin    2. Feminin

Întrebarea asta de chestionar e puțin problematică teoretic … de regulă nu poți să o întrebi, trebuie să o ghicești… sigur, asta nu e neapărat esențialist. E și compatibil cu „doing gender” [1] – deoarece genul este astfel exprimat, de regulă, încât să fie recognoscibil de către ceilalți ca fiind natural, esențial si ne-ambiguu. Problema apare la interacțiunile online, când trebuie să întrebi – și pare o întrebare intimă, care caută trăsături suspecte (suspect de predictive, poate, suspect de definitorii).

Îmi place formularea asta [2]:

Formularea de aici nu solicită o trăsătură personală, ci un comportament public care, ca orice comportament, este inevitabil schimbabil, temporar (și, în acest caz, asumat contrafactual: and it’s not).

[1] C. West, D. Zimmerman, 1987, Doing gender, Gender and society, 1:125-151

[2] The life game, http://www.mindbloom.com

Vrăjitoria ca profesie liberală

Am citit azi îndeaproape propunerea de lege privind protecția persoanelor înșelate prin ghicit sau alte mijloace și practici oculte, din aprilie 2010 – cu un pic de acțiune distribuită adiacentă, așa cum e ilustrată în pdf.

Este o formă de literatură cu un comic involuntar minunat. Propunerea de a controla o practică  definită ca foarte dăunătoare (fiind simultan neștiințifică și necreștină) declarând-o… profesie liberală… nu putea să iasă mai bine. Este de recitit în momente de melancolie. Inserez aici unul dintre fragmentele mele preferate, nu chiar din propunere, ci din corecturile propuse de Consiliul legislativ:

Altminteri, din lege rețin că practicile oculte „au la bază doar teoriile, credințele și experiențele empirice ale așa-ziselor clarvăzătoare” (precum în cercetarea socială; îmi plac mai ales experiențele empirice), ghicitorul este „persoana care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului” (mă regăsesc perfect), precum și nevoia ca „organizațiile oculte sau de ghicit” să asigure respectarea (dintr-o singură suflare) a „normelor metodologice, normelor de morală publică, dar și respectarea drepturilor omului”.